Klaus Iohannis a renunțat, inexplicabil, la întrebarea pe care avea dreptul să i-o adreseze, în final, lui Victor Ponta. După cum au decurs discuțiile, fără ezitările de cu o seară înainte, ar fi putut cu ușurință să-l pună în dificultate pe contracandidatul său. Candidatul ACL avea nevoie de asta, avea nevoie de emoția cu care, vrând-nevrând, să fi răsturnat însuși votul.
Fără discuție, Klaus Iohannis a fost mult mai bun decât cu o seară înainte. Prestația sa a fost calculată, cu atacuri uneori ca pe tabla de șah, punându-l în defensivă, pe Victor Ponta, cel mai bine cu acea propunere de convocare a parlamentului pentru a respinge legea amnistiei și grațierii. A punctat și atunci când a dat nume corupției, Năstase, Hrebenciuc, Duicu, Nicolescu, Andronescu, în poză cu Victor Ponta, arătându-și colții justiției.
Victor Ponta nu s-a înfățișat altfel decât îl știam. Nu am mai asistat la logoreea obraznică de cu o seară înainte, însă nu a fost lipsit de tupeu. A mințit senin în cazul plagiatului, susținând că are o sentință a Curții Supreme, când în realitate nu s-a ajuns la un proces, având un NUP garantat de procurorul general Tiberiu Nițu, s-a spălat pe mâini de legea amnistiei și grațierii, trecută hoțește de PSD prin comisii în urmă cu un an și negociată de Hrebenciuc și Șova, acum, înainte de prezidențiale, ca preț al succesiunii lui sale în PSD. Stenogramele DNA au confirmat-o.
Dacă Klaus Iohnnis va deveni duminică președintele României, nu va fi victoria sa. Va fi, de fapt, înfrângerea lui Ponta. Și nu numai a lui, ci și a sistemului toxic pe care îl reprezintă. Dar asta nu pot s-o facă decât cei care duminică vor merge la vot și care vor decide, până la urmă, în ce Românie vor să trăiască.